Afinul (Vaccinium myrtillus)
0
Afinul

Afinul

Denumirea știinţifică: Vaccinium myrtillus.
Denumiri populare: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte.

Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având, în permanenţă, culoarea verde. Face parte din familia ericaceelor. Se prezintă ca un arbust scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele sunt oval-alungite, iar florile au culoarea roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră, sau ceva mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe munte, de la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine.

Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze se face infuzie, iar din fructe se prepară decoct sau se macerează. Mai nou, valoare medicinală au și rădăcinile de afin, din care se prepară un decoct. Alt preparat obţinut din afin este tinctura.

Substanţe active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzelede afin: tanin, mirtilină, neomirtilină. Datorită mirtilinei și neomirtilinei, afinul poate fi considerat o sursă excepţională de insulina – insulina vegetală. Taninul se găsește nu numai în frunze, ci și în fructe. Fructele conţin pectine, zaharuri, provitamina A, acizi, vitamina C.

Întrebuinţările Afinului

În tratamente naturiste, dar și pentru consum în gospodărie. Pentru tratamente se utilizează mai ales frunzele, dar nu sunt de neglijat nici fructele. Acrișoare, afinele sunt plăcute la gust, și pot fi consumate ca orice fruct. Frunzele de afin se remarcă printr-o importantă acţiune bacteriostatică și sunt considerate a fi principalul agent terapeutic din structura acestei plante. Atât frunzele, cât și fructele de afin au acţiune astringentă și contribuie la reducerea zahărului din sânge (diabet). De altfel, afinul este cunoscut ca un însoţitor benefic în tratamentele privind diabetul. Afinul este, totodată, și un activ agent antidiareic, diuretic, dezinfectant intern, antihemoragic. Specialiștii afirmă că tratamentul cu ceaiuri de afin contribuie la creșterea acuităţii vizuale, mai ales pe timp de noapte. Preparatele din această plantă au efecte pozitive și în enterocolite, gută, afecţiuni reumatice, tulburări ale circulaţiei sângelui, coronarită, sechele de infarct, faringite, stomatite. Produsul principal pentru tratament este ceaiul, ceaiul de frunze, folosit – la nevoie – și în combinaţie cu alte plante medicinale. S-au observat efecte pozitive și în utilizarea afinului sub formă de unguent, în micoze.

Din fructele de afin, cu zahăr, alcool și alţi ingredienţi, inclusiv miere, se prepară o băutură alcoolică de casă – afinata. De asemenea, tot pe bază de alcool și afine se prepară lichiorul de afine. Cei inventivi prepară chiar și vin de afine. În ceea ce privește utilizarea fructului de afin în bucătărie, au fost identificate cel puţin 10 reţete alimentare pe bază de fructe de afin.

Afecţiunea în care afinul are o mare importantă medicinală este, desigur, diabetul. De asemenea, trebuie reţinută și influenţa afinului în sporirea acuităţii vizuale, mai ales când lumina este redusă sau chiar noaptea.

În condiţiile vieţii moderne, valoarea economică a afinelor crește, fiind considerate un aliment ecologic.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

X
{"cart_token":"","hash":"","cart_data":""}