Publicat pe Lasă un comentariu

Alunul și Beneficiile sale pentru sănătate

Alunul și Beneficiile sale pentru sănătate

Alunul este un copac din familia Betulaceelor, care creste pana la 5 m in inaltime. Frunzele sun ovale cu un petiol de unu-doi centimetri. Aceste il puteti intalni adesea in padurile de fag, ulm sau stejar. Poate fi intalnit si pe pajisti.

Nu doar alunele sunt beneficiice organismului, ci si frunzele, florile si, mai nou si coaja, ramurile copacilor tineri. 

Alunul are valuare terapeutica datorita substantelor active pe care le are:

Azotati, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, Vitamina A, B, grasimi vegetale. Avand o valuare nutritiva, energica foarte mare. Alunele sunt considerate un leac foarte bun împotriva anemiei hemolitice, în timp ce extractul de frunze și coji sau de ramuri tinere este considerat eficient în periflebite.


Ca plantă medicinală, alunul se remarcă și prin puterea sa depurativă (de curăţirea organismului), precum și ca fortifiant.

Publicat pe Lasă un comentariu

Bradul și beneficiile sale pentru sănătate

Bradul și beneficiile sale pentru sănătate

Bradul este un arbore foarte cunoscut care face parte din familia pinaceelor și de aceea nu are nevoie de o prezentare extinsă. Bradul poate ajunge până la o înălţime de 50 metri. Frunzele au formă de ace și nu cad în anotimpul rece. În mod discret, bradul înflorește în lunile mai, iunie.

Pentru tratamente medicinale se folosește uleiul esențial de brad, dar se utilizează și coaja și rășina sau mugurii.

Ce substanțe conține uleiul esențial de brad?

Componenți principali: 1-acetat de bornil, aldehidă laurică, 1-alfa-pinen, 1-limonen, sescviterpene.

Cum se poate folosi uleiul esential de brad si la ce ajuta?

Mugurii de brad se folosesc în gospodării pentru siropuri, precum şi în
industria alimentară şi farmaceutică, pentru rolul vitaminizant.

Administrare internă: avitaminoze, bronşite, ulcere venoase, scorbut, litiază biliară, edeme;
Administrare topică: ulcerati cutanate, peladă, helmintiaze (clisme), meteorism abdominal, (cataplasme), boli reumatismale (băi). 

Produse care contin ulei esential de brad:

Sirop Răceală Și Tuse pentru Adulți

Balsam Natural Răceală și Tuse pentru Adulți

Sirop Răceală și Tuse pentru Copii

Balsam Natural Răceală și Tuse pentru Copii

Cremă Naturală Emolientă cu Citrice

Cremă Naturală Antirid de Noapte

Cremă Naturală Venotonică 50 ml

Deodorant Natural cu Brad Siberian

Ulei Esențial Purify

Ulei Esențial Brad Siberian

Ulei Esențial Brad Douglas

Publicat pe Lasă un comentariu

Aloea (Aloe Vulgaris)

Aloea

Denumire știinţifică: Aloe vulgaris.
Aloea este o plantă exotică decorativă ce aparţine familiei liliaceelor. Are frunze foarte groase, consistente, cărnoase. Florile, dispuse în formă de spic, sunt galbene sau roșii. Aloea provine din zona mediteraneană. Datorită condiţiilor climatice, în România se găsește numai cultivată.

Importanţă pentru practica medicinală au frunzele, din care se extrage sucul de aloe. Acest suc se găsește și în alte părţi ale plantei, dar în cantităţi mai mici. Pentru aplicaţii medicinale se prepară: pulbere, pilule laxative, granule. Sucul se poate utiliza, însă, și în stare proaspătă.

Substanţe active importante: doi compuși specifici – barbaioină și emodină.

Întrebuinţări. Aloea prezintă interes pentru femei, având acţiune pozitivă în caz de insuficienţă menstruală. Este utilizată și în afecţiuni precum congestiile cerebrale sau migrenele. Ca plantă medicinală, aloea se remarcă, totodată, prin efectele sale tonifiante, vermifuge, stomahice, dar mai ales ca un bun purgativ.

Datorită toxicităţii sale mari (poate fi mortală!), aloea nu se va utiliza decât sub îndrumarea specialistului.

Publicat pe Lasă un comentariu

Albăstrelele (Centaurea cyanus)

Albăstrelele

Denumirea știinţifică: Centaurea cyanus.
Denumiri populare: măturică, vineţea, floarea paiului, floarea grâului, tătăișă vânătă, iarba frigurilor.

Albăstrelele sunt plante erbacee din familia compozitelor, înalte de până la un metru – înălţimea lor fiind, în mod obișnuit, de 50 – 60 cm. La maturitate, tulpina albăstrelelor este păioasă, lemnificată, păroasă, ramificată. În vârful tulpinii se dezvoltă capitule cu flori în nuanţe de albastru-violet, purpurii, roze și chiar albe – mai exact spus niște măciulii care sunt asemenea unei explozii de petale, ce se pot închide seara și deschide dimineaţa. Albăstrelele smălţuiesc fâneţele, lanurile de grâu și secară, taluzurile drumurilor. Preferă locurile uscate și însorite, chiar și atunci când condiţiile de viaţă sunt dificile. Înfloresc din iunie și până în septembrie. În mod obișnuit, de la albăstrele se recoltează inflorescenţa (sau chiar numai petalele), dar poate fi utilizată și planta întreagă.

Substanţe active importante: centaurina, pelargonină, cianină, tanin.

Întrebuinţări. Albăstrelele se folosesc, în principal, în tratamente privind iritaţiile oculare, adică în conjunctivite, în inflamaţii ale pleoapelor. Preparatele din albăstrele se folosesc și ca diuretic. Acţionează, cu bune rezultate, și împotriva diareii, a reumatismului, a afecţiunilor renale sau ale vezicii urinare. O aplicaţie cu albăstrele poate readuce și pofta de mâncare.

Potrivit specialiștilor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele acţionează pe trei direcţii: calmant, diuretic, astringent. Celelalte efecte în plan terapeutic se obţin, sau se potenţează, în combinaţie cu alte plante medicinale.

În mod obișnuit, albăstrelele sunt utilizate în tratamentele legate de inflamaţiile ochilor.

Publicat pe Lasă un comentariu

Agrișul (Ribes grossularia)

Agrișul

Denumire știinţifică: Ribes uva-crispa sau Ribes grossularia.
Denumire populară: pomușoare.

Agrișul este un arbust cu o înălţime, la maturitate, cuprinsă între 60 și 150 cm. Aparţine familiei saxifragaceelor. Ramurile sale sunt spinoase, iar frunzele, păroase, au formă lobată. Florile, de culoare verzuie sau roșcată, de mici dimensiuni, apar la baza frunzelor în lunile aprilie și mai. Fructele, cunoscute sub numele de agrișe, sunt comestibile, gustul fiind dulce-acrișor. Reduse ca dimensiune, agrișele au formă ovoidală sau chiar sferică. Culoarea lor poate fi verzuie, gălbuie sau chiar roșiatică. Recoltarea agrișelor se face pe tot parcursul verii. Agrișul crește în zona
montană și subalpină, prin tufărișuri și păduri. Apare și sub formă cultivată, agrișele fiind prelucrate, cu succes, în industria alimentară. Agrișele au și o mare valoare medicinală, fiind bogate în săruri minerale și vitamine. În practica naturistă, și nu numai, se face cură de agrișe, ajungându-se să se consume, în curele de dezintoxicare, până la 1 kg de agrișe pe zi.

Substanţe active importante: vitaminele A, B1, B2, C și P, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, acizi – mai ales acidul citric, dar și acidul malic sau tartric, pectine.

Întrebuinţările Agrisului

Agrișele sunt fructe mult căutat de naturiști. Datorită conţinutului lor, foarte bogat în vitamine și săruri minerale, sunt recomandate în alimentaţia copiilor, fiind socotite „fructul vacanţelor de vară” petrecute la munte (agrișele sunt un excelent tonic-aperitiv, dar și un bun digestiv). În practica medicinală curentă, agrișele sunt utilizate datorită calităţilor lor laxative și depurative. Au efecte, de asemenea, și în suferinţele reumatice, în gută, în afecţiunile cardiace. Totodată, sunt un bun regulator al activităţii digestive și hepatice, precum și un diuretic natural și eficient. Agrișele sunt recomandate, cu încredere, și în curele de slăbire.

Publicat pe Lasă un comentariu

Afinul (Vaccinium myrtillus)

Afinul

Denumirea știinţifică: Vaccinium myrtillus.
Denumiri populare: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte.

Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având, în permanenţă, culoarea verde. Face parte din familia ericaceelor. Se prezintă ca un arbust scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele sunt oval-alungite, iar florile au culoarea roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră, sau ceva mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe munte, de la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine.

Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze se face infuzie, iar din fructe se prepară decoct sau se macerează. Mai nou, valoare medicinală au și rădăcinile de afin, din care se prepară un decoct. Alt preparat obţinut din afin este tinctura.

Substanţe active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzelede afin: tanin, mirtilină, neomirtilină. Datorită mirtilinei și neomirtilinei, afinul poate fi considerat o sursă excepţională de insulina – insulina vegetală. Taninul se găsește nu numai în frunze, ci și în fructe. Fructele conţin pectine, zaharuri, provitamina A, acizi, vitamina C.

Întrebuinţările Afinului

În tratamente naturiste, dar și pentru consum în gospodărie. Pentru tratamente se utilizează mai ales frunzele, dar nu sunt de neglijat nici fructele. Acrișoare, afinele sunt plăcute la gust, și pot fi consumate ca orice fruct. Frunzele de afin se remarcă printr-o importantă acţiune bacteriostatică și sunt considerate a fi principalul agent terapeutic din structura acestei plante. Atât frunzele, cât și fructele de afin au acţiune astringentă și contribuie la reducerea zahărului din sânge (diabet). De altfel, afinul este cunoscut ca un însoţitor benefic în tratamentele privind diabetul. Afinul este, totodată, și un activ agent antidiareic, diuretic, dezinfectant intern, antihemoragic. Specialiștii afirmă că tratamentul cu ceaiuri de afin contribuie la creșterea acuităţii vizuale, mai ales pe timp de noapte. Preparatele din această plantă au efecte pozitive și în enterocolite, gută, afecţiuni reumatice, tulburări ale circulaţiei sângelui, coronarită, sechele de infarct, faringite, stomatite. Produsul principal pentru tratament este ceaiul, ceaiul de frunze, folosit – la nevoie – și în combinaţie cu alte plante medicinale. S-au observat efecte pozitive și în utilizarea afinului sub formă de unguent, în micoze.

Din fructele de afin, cu zahăr, alcool și alţi ingredienţi, inclusiv miere, se prepară o băutură alcoolică de casă – afinata. De asemenea, tot pe bază de alcool și afine se prepară lichiorul de afine. Cei inventivi prepară chiar și vin de afine. În ceea ce privește utilizarea fructului de afin în bucătărie, au fost identificate cel puţin 10 reţete alimentare pe bază de fructe de afin.

Afecţiunea în care afinul are o mare importantă medicinală este, desigur, diabetul. De asemenea, trebuie reţinută și influenţa afinului în sporirea acuităţii vizuale, mai ales când lumina este redusă sau chiar noaptea.

În condiţiile vieţii moderne, valoarea economică a afinelor crește, fiind considerate un aliment ecologic.